Cosmin Boricean, subprefect de Covasna, povestește clipele de groază din spital, din timpul infecției cu noul coronavirus, dar și momentele cumplite de după externare, cu efortul foarte mare și anevoios pentru recuperare.
„Dragii mei, cu 2-3 săptămâni înainte să contactez boala, am fost internat pentru o intervenţie la un spital din Braşov, unde am efectuat şi un test Covid, care a ieşit negativ. Era a doua testare făcută de la începutul pandemiei. În următoarea perioadă am lucrat zilnic şi am interacţionat cu sute de oameni în tot judeţul. Mi-au trecut prin mână sute de documente din toate direcţiile. De fiecare data am încercat să mă protejez şi pe mine, şi pe cei din jurul meu.
Consider că puteam să mă infectez de oriunde, în orice moment, cu toate măsurile preventive… pentru ca suntem foarte expuşi. Cred că sunt multe persoane pozitive asimptomatice, care nici măcar nu ştiu că sunt purtătoare şi se află zilnic printre noi şi din păcate sunt tot mai puţini cei care respectă măsurile de prevenţie”, scrie Cosmin Boricean, subprefect de Covasna.
Tânărul mai scrie că primele simptome au constat în lipsa gustului și a mirosului prefum și febră cu dureri musculare.
„Eu mă simţeam rău de 3-4 zile, am contactat medicul de familie care mi-a zis că pare a fi o infecţie a căilor respiratorii din cauza aerului condiţionat şi mi-a administrat tratament. Nu am putut mânca nimic solid în jur de 15 zile, doar lichide. Lipsa gustului, lipsa mirosului, febră, dureri musculare, tot tacâmul. Am mai fost răcit la viaţa mea, dar asemenea simptome nu am avut de când mă ştiu.
„Din păcate după internare lucrurile s-au agravat… A apărut şi pneumonia la Computerul Tomograf. O tuse pe care nu v-o pot explica, cu expectoraţii care îmi zdruncinau tot organismul şi mă ţinea treaz toată noaptea. Dar cel mai grav… am ajuns conectat la oxigen, care în scurt timp a devenit indispensabil. Nu puteam să vorbesc sau să fac 2 paşi fără să obosesc, să mă sufoc. Saturaţia de oxigen scădea drastic şi permanent. Astfel, după 3 zile am ajuns la terapie intensivă”, povesește subprefectul de Covasna.
Acesta mai spune că la început nu a crezut că poate fi atât de rău, iar acum mărturisește că experiența a fost groaznică.
„Da, nici eu nu credeam înainte că poate fi aşa, dar vă rog să mă credeţi că este groaznic. Nu puteam decât să mă gândesc ca nu cumva fetiţele şi familia mea să ajungă să aibă aceleaşi simptome, pentru că nu ştiam cum vor rezista. În rest… injecţii din toate poziţiile, medicamente multe, perfuzii şi mai multe (8-10-12/zi). După câteva zile nu am mai avut vene pe braţe care să îmi susţină branulele şi am ajuns şi la cateter. Au urmat 8-9 zile groaznice în care mi-a fost teamă de intubare în câteva rânduri. Apoi tratamentul a început sa îmi dea speranţe. După 12 zile am reuşit să ies de la terapie intensivă şi să mă întorc la infecţioase.
Cu 10 kg de masă musculară mai puţin şi vlăguit.
Au trecut 29 de zile de la debutul simptomelor. După aproximativ 3 săptămâni am fost externat, începând acum o recuperare anevoioasă. Învăţ să respir, să merg, să mă odihnesc, să îmi recâştig capacitatea pulmonară. După 10 paşi stau 15 minute să îmi regăsesc suflul… după un etaj urcat… stau 25-30 de min şi tot aşa. Dar sunt printre cei norocoşi! Am şansa de a mă recupera!”
Cine doreşte să mă asculte, vă rog să încercaţi să vă protejaţi cât mai mult pe voi, familiile voastre, pe prietenii voştri. Acest virus pervers există printre noi şi loveşte necruţător! Şi încă ceva. Da… mor mai mult oameni cu boli asociate… dar nu uitaţi că şi cu acele boli pre-existente, pacienţii ar mai putea trăi 2, 5 sau 10 ani dacă nu ar contacta nenorocirea asta!”, mai spune tânărul.